SPORTING – TRAGEREA ÎN STANDURI. Particularitățile regulilor

Tragerea în standuri este o formă de tir sportiv. Competițiile de tragere în standuri se desfășoară pe un poligon deschis. Tragerea este efectuată cu puști cu țeavă lisă pe ținte special, numite talere. Chiar dacă câteva alice nimeresc în taler el se se sparge. Țintele se fac dintr-un amestec de de bitum (componenta folosită pentru producerea de asfalt) și ciment și sunt aruncate în aer folosind o mașină specială de aruncat.
Tragerea în standuri este inclusă în programul Jocurilor Olimpice și este una dintre cele mai vechi discipline olimpice. Programul olimpic cuprinde concursuri în trei discipline:
TRAP, SKEET, DOUBLE- TRAP.
Sporting (tragerea de vânătoare) este un sport în masă, popularitatea căruia crește rapid. Traiectoria și viteza talerului zburător – pentru vânători este o plăcere. Așadar, pe un teren obișnuit puteți întâlni diverse ținte „porumbel ce zboară încrucișat”, „lișiță zburătoare”, „potârniche zburătoare”, „fazanul zburător” sau „iepurii fugari”. Dacă în tragerea în standuri vânătorii nu vor fi lideri, atunci în sporting sportivul și vânătorul sunt pe picior de egalitate.
În timpul competițiilor aproape toate țintele apar în perechi. Acestea pot fi perechi sincronizate – când ambele talere ies simultan din una sau două lansatoare; perechi dispersate – când al doilea taler iese numai după prima tragere (folosind una sau două lansatoare); și perechi coerente, unde cel de-al doilea taler iese după primul din același lansator. În ciuda faptului că cea mai mare parte a competiției oferă o pereche de talere, uneori vă poate fi oferit un exercițiu provocator cu un singur taler, de obicei fără limitări în utilizarea armelor (aceasta înseamnă că într-un taler se pot produce două focuri fără riscul de a fi depunctat).
Frumusețea sportului constă în varietatea de ținte. Cu toate acestea, sportingul este, de asemenea, unul dintre cele mai exigente tipuri de sporturi de tragere. Deci, pentru a trage îmtr- o sută de talere cu o sută de împușcături, realizabil într-un stand rotund sau de tranșee, în sporting astfel de rezultate sunt mult mai rare. Sportingul încă nu a devenit probă sportivă olimpică, dar este foarte probabil ca în curând să poată deveni.
Terminologia utilizată în tragerea la standuri:

Împușcătură
– corespunde tragerii cu un singur cartuș.

Țintă opusă
— țintă, cu direcția zborului „spre trăgător”.

Mișcarea cu corpul
— conceptul include sistemul „țintaș-armă”, în care se rotește simultan corpul țintașului (șoldurile, trunchiul, umerii, brațele care țin o armă, capul) în jurul axei sale. Această rotație este asigurată de mișcarea picioarelor, când sunt ușor îndoiate în genunchi. Deplasarea radială a axei de rotație (balansarea în părți) nu este permisă.

Dubleu
—țintele aruncate simultan care zboară una spre alta(standul rotund) și paralel (duoble-trap).

Echipă
– un grup care include nu mai mult de 6 țintași care trag conform tragerii la sorț în același timp pe același teren.

Țintă de stânga, nectilinie, de dreapta
— țintele aruncate pentru tragere în standul de tranșee.

Zona moartă
– distanța parcursă de țintă din momentul de pornire până la prima reacție a țintașului. Depinde în mare măsurăl de caracteristicile psiho-fiziologice individuale (reacția motorie simplă) a sportivului. Se alege individual, ținând cont de influența vremii, de condițiile tehnice, precum și de starea funcțională proprie.
Lansator
– mașina sau aparatul de aruncat talere.

Țintă
– taler de lut.

Țintă în «fum»
– atingerea țintei cu parttea central a glontelui, cu coincidența dimensiunii sale cu mărimea țintei. Acest fenomen este caracteristic împușcării la standul rotund cu 8 camere.

Prelucrarea țintei
– o succesivitate strictă de acțiuni, inclusiv percepția țintei, aruncarea, lesa, accesul la previziune, împușcătura cu păstrarea vitezei luată de armă.

Căderea alicei
– distribuția haotică a alicei după ce cartușul a părăsit cilindrul și înainte de a-și pierde puterea distructivă. Căderea țintei poate fi uniformă și neuniformă, care sunt determinate la tragerea de la o distanță de 35 de metri, pe o țintă de carton cu sectoare marcate, pentru a calcula numărul de fracții din fiecare sector.
Lesă
– mișcarea puștii în raport cu calea unei ținte imaginare, virtuale sau reale, în vederea dezvoltării abilităților de formare pentru atingeea ei.

Ținta spartă
— țintă care se nimicește când iese din lansator.

Seria
– o serie include 25 de ținte în care se trage pe același teren.

Sonapyul
– un dispozitiv acustic, care include un lansator care aruncă țintele la sunetul vocii țintașului.

Intervalometru
— întârzierea automată a plecării țintei de la 0 la 3 secunde, după ordinul țintașului de pe standul rotund.

Traiectoria
– direcția de zbor a țintei în spațiu.

Șanțul
– adâncitură în fața liniei de foc, în care se află dispozitivele..

Țintă mânată
— țintă, cu direcția de zbor «dinspre trăgător».

Previziune
– distanța pe traseu, pe care o zboară ținta până la momentul întâlnirii cu cartușul împușcat, din momentul apăsării declanșatorului. Depinde de viteza de zbor a țintei,de unghiul de tragere, de viteza armei utilizate. Există previziuni orizontale și verticale.